Purposeless Brain Diarrhoea

Si... cam care e idealul tau feminin?
Ne gandim cumva amandoi la femeia aia gratioasa, zvelta, gingasa, cu trasaturi de papusa? E femeia de care te indragostesti inevitabil pentru ca roseste, e femeia pe care incerci s-o faci fericita si te simti incapabil daca nu reusesti asta in permanenta? E femeia de care-ti aduci aminte cand te imbeti si dupa care plangi? E femeia care nu face pipi, nici caca, pentru ca asta ar intina-o si ar face-o la fel de umana ca noi, restul? Ea e cea careia i-ai iubi fiecare rid si ai gasi in el un dram in plus de intelepciune, vesnicie si frumusete? Viitoare mama a copiilor tai? Femeia care nu fumeaza, nu consuma alcool, nici cafea, ci bea doar ceaiuri cu esenta de dragoste, femeia pe care vrei sa o privesti cand doarme, femeia care nu sforaie, ci careia doar ii tremura usor narile, ea e, nu? Femeia care pune un smiley face la sfarsitul fiecarui sms, femeia pe care o astepti in ploaie, femeia care iti insenineaza zilele, femeia fata de care pentru prima data in viata ta vrei sa fii tandru, atent, sensibil, charismatic, naucitor, irezistibil si nu reusesti sa fii decat stangaci, ordinar si atat de transparent. Cea cu care vrei sa faci dragoste, nu sa i-o tragi pervers.
Bun, am inteles. Si atunci eu unde ma situez? Eu, aia care te fute, care vorbeste la fel de porcos ca un barbat, careia nu ii e teama ca o poti cataloga ca fiind usoara sau vulgara. Eu, cea care priveste absent si cand o intrebi stupid la ce se gandeste iti spune ca la nimic, pentru a nu-si demasca vulnerabilitatile. Pentru ca am slabiciuni, pentru asta nu m-ai putea iubi niciodata? Sau pentru ca nu ti le dezvalui, la fel cum nu ma dezvalui nici eu in fata ta? Pentru ca ma gandesc la sex si nu sunt feciorelnica? Pentru ca n-am nici o retinere in a mi-o trage cu o echipa de rugby? Iata-ma, sunt tarfa pe care vrei doar s-o posezi, s-o posedezi, s-o lasi stiind ca nu-i pare rau. Femeia care te roaga s-o lasi cand insisti sa ramai. Care e pasiva, distanta si indiferenta fata de copilul din tine, care e de parere ca e necesar sa fii barbat, nu muiere plangacioasa, care rade de tine cand plangi, care te batjocoreste doar ca sa te intareasca? Sunt, da, eu, sunt cea care nu se simte ofensata daca i te adresezi cu "pizda ma-tii" si cea asupra careia n-ai sa stii niciodata ce efect ai fi avut daca i-ai fi spus "iubita mea". Aia care s-ar fi inmuiat in fata senzatiei ca ai avea vreun sentiment, oricare. Care simte ca nu e vrednica de afectiunea ta si nici n-o cere. Pentru ca te cearta si te iarta oricat de josnic ai fi, pentru ca nu o sa fie niciodata o nimfa, ci o sa ramana in permanenta o himera si o enigma asupra careia nici macar nu te mai opresti s-o deslusesti. Pentru ca te iubeste dar se iubeste pe ea insasi mai mult, alteori mai putin, mult mai putin, ba chiar se uita in fata nevoilor tale, care nu-si iarta niciodata slabiciunea de a se fi indragostit de un barbat care cauta printese.
Cauta in continuare femeile delicate, mamele copiilor tai, femeile silfide. Cauta sa simti in continuare ca futi fulgi de nea atunci cand i-o tragi, gingasa asa cum e. Caci Mama Dolores, tarfa, taratura, heartless, femeia vulgara, ciudata si neinteleasa, o sa fie in permanenta acolo sa rada de tine cand plangi. Pana cand se va dezintegra in bucati mici mici mici de sange, carne, pofta, asternut, dorinta, repulsie, frustrare si dragoste neimplinita. Si se va reintrupa probabil in universul altui barbat la fel de ignorant si bastard ca si tine.
Ai sa-mi simti lipsa fara sa-mi constientizezi absenta, si-ai sa te ratacesti incercand sa-ti aduci aminte numele, chipul sau entitatea mea.