Purposeless Brain Diarrhoea

De parca n-am fi luat destule cuvinte de pă peste tot (fie pentru că ne ie lehamite să le spunem în română, că sună mai important în engleza noastră coclită, fie pentru că în loc de Doamnă spunem Madam că franţuzii are nas fin, bă, fie că nu ne ie tocmai la îndemână să zicem în loc de caimac "scârmâzu' ăla care apare-n cana de lapte după ce-l fierbi"), trebuia să zicem veceu la budă. Întotdeauna m-am întrebat de la ce vine dubluvece. Ie una din întrebările existenţiale pe care mi le pun, laolalta cu De ce n-au şi femeile pulă. Uneori ma zvârcolesc noaptea-n pat ca nu ştiu de la ce vine. Ei bine, în noaptea asta o să dorm liniştită. Dacă aveam pulă, aş fi putut să mă gândesc cu mult timp înainte să caut pă gugăl "etimologie wc", dar asta ie alegerea femeilor de pretutindeni: îţi fuţi creierii vreo doo eternităţi, după care alegi soluţia logică şi la îndemână care tooot zăcea acolo. Dar cam asta ie situaţiunea, nu că am fi proaste, dar avem oarecare defecte de funcţionare. Asta numa' pentru că la baza ADN-ului nostru stau o coastă şi o halcă de carne.
Apropos, de ce-a făcut Dumnezeu femeea? Înţeleg, Adam se plictisea. Dar Dumnezeu, în omniscienţa lui, n-a putut sa anticipeze că descendenţii lu' Adam or să iasă tot cu băieţii la bere în loc să stea acasă cu descendentele proastei? Iera mai simplu dacă-i tăia un coi lu' Adam şi făcea din iel un bărbat. Că femee n-ar fi ieşit sigur. Decât una foarte nasoală, pe care decât s-o fută, ar fi luat-o Adam la labă şi în ziua de azi. Adevărat, ar fi fost o mică problemă cu procreaţiunea, dar se gândeau ei la ceva, doar îs băieţi deştepţi (de altfel, s-au şi gândit între timp, doar că sperma inseminată în rahat n-a dus încă nicăieri. Dar suntem într-o perpetuă evoluţie).
Să revenim la căcăstoare. IATĂ! Cât de neaoş, cât de autentic! Ca să vă lămuresc, vece vine de la Water Closet. Adică un dulap în care se îngrămădeşte apa. Nimic despre căcat, însă. Păi în baza acestei traduceri cuvânt cu cuvânt (ca sa nu zic mot-a-mot), hai să spunem şi la chiuvetă tot wc. Şi eventual să ne defecăm în ştrandul comunal, că, na, ie aceeaşi Mărie, doar că la o scară mai mare. Un mega veceu. Spun asta deşi am convingerea că am înghiţit cu fiecare gură accidentală de apă de mare, piscină sau ştrand, einşpemii de adeneuri. Necivilizaţii pulii mele.
În orice caz, am început să mă gândesc la asta când m-am dus şi io ca tot omu' să-mi fumez ţigara în budă, întrucât căminul în care stau ieu are această politică stupidă cu "vă fac referat dacă fumaţi în cameră sau pe hol". Asta pentru că şefa de cămin, pe lângă faptul că ie o ţigancă de la ţară care şi-a depăşit vag condiţia (şi să nu uităm că o cioară bună ie o cioară moartă), ie şi nefumătoare. Ce câcat, de parcă n-aş putea să incendiez camera în mod deliberat.
Da deci eram în budă. Mă îndreptam către cabina mea (budă la comun cu tot etajul cel mixt, fireşte, lux), ultima dinspre geam, ca să nu sesizeze nimeni mârşăvia. Observaţi, vă rog, cum femeile se ataşează afectiv de toate porcăriile, de la scame ceva mai mari de pe ciorapi, la veceuri şi până la bărbaţi. Nu ştiu cum am ajuns eu să susţin că ăla ie veceul meu, când se cacă toata lumea în el, mai puţin când stau ieu pe iel. Mă rog.
Mă îndrept jubilând înspre dânsul, cand, zdrang. Vă explic imediat zdrang-ul, nu înainte de a vă întreba dacă şi voi vă uitaţi aşa, orientativ, în budă înainte de a vă aşeza. Nu că ar avea mare importanţă că te caci peste căcatul altuia. Ba dimpotrivă, din punctul de vedere al marcării teritoriului, acum ieşti rege. Pe de altă parte, în condiţiile în care există deja o fecală plutind în tron şi tu ai vreo căcare nesimţită în tine, care spulberă apa precum a despărţit Moise Marea Roşie, ie destul de incomodă incertitudinea aia de "oare pe fesele mele au sărit stropi de apă, de căcatu' meu sau de căcatu' întregului palier?". Întrebam, deci, orientativ. Dacă nici unul dintre voi nu se uită, să ştiţi că nici eu, cam ce fel de ciudată mă credeţi.
Aşadar ZDRANG. Ceea ce la prima vedere părea un căcat extraordinar de împrăştiat, da' extraordinar, genu' ăla pe care îl observi şi dacă nu te numeri printre cei care se uită înainte, iera de fapt varză călită. Mitul conform căruia studenţii mor de foame... BUSTED! Dacă ar suferi atât de tare, ar fi mâncat-o şi stricată. Ba ar fi mâncat-o şi semi-digerată şi regurgitată în ligheanu' de la marginea patului după o beţie cruntă.
Bun. Depăşind faptul că toată chestia asta porneşte de la ciuda si frustrarea mea că ăla are ce mânca şi ieu nu, putea să tragă apa. Suntem cu toţi de acord cu asta, da? Că apa n-o tragi doar după ce te-ai căcat, o tragi din bun simţ când observi că apa din veceu şi-a schimbat culoarea, mirosul sau consistenţa (da, mă număr şi printre ăia care se uită şi post-ridicat. Da' mai rar). Ieu, de atâta bun simţ cât zace-n mine, trag apa şi când am o tentativă eşuată de a trânti ceva în closet, pentru reîmprospătarea olfactivă.
Mă rog. M-am dus în buda de peste drum (vis-a-vis) şi cum mă gândeam cum o să scriu ieu asta de îndată ce îmi termin ţigara, mi-am imaginat şi cam ce reacţii o să stârnească. Deducţiile vor fi: pe langă faptul că exprimarea mea are mai mult testosteron decât Vandam si Brusli la un loc, sunt o scârboasă care vorbeşte dubios de mult despre căcat. Adevărul ie că sunt o delicată. Sunt atât de gingaşă încât m-am constipat teribil de când stau în cămin. Nu mai ştiu de când n-am mai avut un scaun decent. Nu pentru că aş trage pârţuri extraordinar de zgomotoase şi mi-ar fi jenă să mă screm puternic. Nu pentru că mănânc numai Mec şi n-am mai mâncat o ciorbă din fragedă pruncie. Doar pentru că nu suport gândul căcatului sincron. Suflete căcându-se la unison. Apropierea spirituală prin dejecţii. De la anus la anus.