Noul Kent HD! Tehnologia High Definition de ultimă generaţie oferă imagine de cea mai bună calitate. Inspirat de inovaţiile din domeniul video, KENT creează primul sistem High definition de transmitere a gustului.
SĂ MOARĂ MĂ-TA?!
Nici măcar n-am crâcnit când a apărut pe piaţă Nanoteku'. Zic, bun, mi se pare firesc să scoată şi Kentu' paie pentru ţărănetul băşinos. Pas de problème. L-au scos în coişpe variante ce au culminat cu Nanoteku' roşu, pentru ţărănetul băşinos seducător. No hay problema. Au scos Surround, din care am fumat moca vreo 3 pachete. Cancer promoţional. Cu canele spiralate, de mă simţeam aiurea când propteam ţigara-ntre buze, că nah, dacă are canale spiralate e cel mai probabil să se înfigă în alt orificiu. Dar, din nou, Нет проблем.
Ş-a zis mintea mea în sinea ei, ce-or să scoată acum? Kent Picotech? Femtotech? Attotech? Kent Home Cinema? Când surprizică, nici una din variantele de mai sus. Haş De. Io cred următoarele:
1 la mână. S-au crezut succesiv unitate de masură, obeu şi boxe. Acum se cred plasmă. Noah, dacă ăştia n-au vreo psihoză schizofrenică, eu sunt Napoleon.
şi 2 la mână. Sunt nişte câcaţi cu ochi. Io, client, consumator, proastă viciată fac cancer în slujba lor de 5 ani. Desigur, au mai fost tentative de Pall Mall şi Winston, că vindeau şi pachete de zece. Un pachet de 10 ţigări sugerează mai puţini bani. Într-a noua ai mei încă nu investeau serios în ţigări. În ţigările mele, that is. Plus că nu se pune că am fumat, în lipsă de altceva, Camel, Viceroy, L&M, Assos, Dunhill, Parliament, Sobranie, Benson&Hedges, Marlboro, Next, Black Devil, More, Lucky Strike, Winchester, Salem, Vogue, Virginia Slims, ba chiar o ţâgară din neaoşele Carpaţi, o idioţenie pe care trebuie s-o faci o dată în viaţa de nefumător. În rest, am fost fidea. Băgam şi Kent lung, de tractorişti, dacă nu era 8. Da' de regulă era 8. Kent 8. Că era cel mai la îndemână la vremea când a trebuit să mă decid. "Bă, merg pe treişpe ani acu', io ce ţigări fumez"?. Şi-am ales, ca tot ţăranul mediocru, chentopt.
Şi de aici a avut loc fidelizarea. Noah, acum o schemă despre fidelizarea fumătorului. Plămânu-i ca pizda. O femeie, dacă n-a avut decât o singură pula (şi aici nu vom discuta calităţile şi defectele acesteia - ale pulii adică) şi îi dai cu alta peste nas, i se va părea ori prea mare, ori prea mică. Ori prea groasă, ori prea subţire. În orice caz, ALTFEL. Lu' plămân, tot aşa. Îi dai o ţigară nouă şi plămânu' zice: "Ptiu, dar ce pula mea de plămân e asta, o ţigară nouă?!".
Acu' vine legătura dintre plămân şi creer. Dacă domnu' creer ştie că e o chestiune provizorie, de regulă de maxim o zi, îi zice lu' plămân: "Stai, dom'le, chill, că mâine îţi vine marfa. Momentan intoxică-te cu căcaturile astea, că tre' să-mi satisfac dependenţa.". Şi uite aşa, fumător prost fidelizat chentopt, mă trezesc cu plămânu' răzvrătit şi cu creeru' derutat. Creeru' vede că a luat dă la chioşc chentopt, plămânu' spune "Ăsta nu-i chentopt!", creeru' zice "Ba da, bă, că aşa am cerut.". "Bă, dacă-ţi zic.". "Io ştiu, frate organ, mi-o fi dat proasta aia alt pachet. Morţii ei.". Când colo, e MORŢII LOR DE KENT!
Una e când scoţi pe piaţă trei sute douăzeci şi şapte de pachete, gusturi, proporţii, promoţii şi alţi căcaţi, că nu mă lezează deloc. Dar alta e când tu, producătorul, îmi schimbi mie, pur şi simplu, ţigările. Mare, mare nesimţire. Nu mă-ntrebi dacă-mi plac, dacă vreau să fie altfel, dacă pizda mea a avut doar o pulă toată veaţa, dacă se vede pixelizat şi vreau cumva în variantă HD. Nici pa, nici futu-te-n gură. Nici măcar nu e VARIANTĂ, în pula mea. Nu e opţiune, nu e alternativă. E NOUL Kent 8, care de fapt e vechiul Kent 8, acum cu o nouă aromă de câcat.
E frustrant, că n-am ce să fac. Nu-s aşa de ofticată încât să mă las, plus că domnu' creer are ceva obiecţii în privinţa asta. Nu pot să mă apuc de altele, pentru că sunt like, doh, ALTELE, iar domnu' creer zice că nouă astea ne plac. Deşi actualmentele şi astea sunt altele. Să mă piş pe Kent.
Adevărul e că ei nu fac acum altceva decât acelaşi căcat mârşav pe care l-au făcut mai toţi pe perioadă de ani de zile, adică s-au spurcat, de la Suchardine, Campofrio, Biskrem, Coca Cola şi până la Head&Shoulders. Probabil că şi Kentu' s-a stricat de vreme, ca toate cele, numa' că de data asta a făcut-o brusc, subit, făţiş, cu nonşalanţă şi or să îi crească şi vânzările probabil.
Din punctu meu de vedere, au gafat-o rău. Numa' când mă gândesc la asta mi se urcă nicotina la domnu' creer.

Sau Mr. Right. Sau Prince Charming. Sau orice bulangiu nefericit care se ascunde în spatele unui nume pompos.
Să vă fut. Să-mi fut ochii care au plâns lacrimi pe care nu le meritau, să-mi fut mâinile care s-au încolăcit în jurul unor grumazuri care vroiau să plece, să mă fut în gura-mi care a sărutat atâtea broaşte râioase pe principiul "poate-poate". Să-mi fut inima care a refuzat să vadă. Căci, poate ai auzit, inima simte. Câteodată plânge. Câteodată, dar rar, încetează să bată când de inima LUI nu o despart decât câţiva centimetri.
Fireşte, vine şi vremea ultimei picături. Chinezeşti. Şi-mi iau la revedere. Mă revolt şi-ţi spun Fuck you, Mr. Big!, pentru că m-am uitat prea mult la băşina aia de Sex and The City şi pentru că încă simt ceva, probabil. Pentru că insist să mă mint că a trecut, că timpul, ca nici un alt factor, vindecă. Şi atunci de ce pula mea scriu la ora asta despre tine? De ce-ţi ştiu încă numărul pe de rost? De ce, în loc să judec rece şi calculat, încă te las să intri încălţat şi cu adidaşii plini de noroi în mine?
Fuck you, Mr. Big! Nu pentru că am suferit ca un căcat fără veceu din cauza ta, nu pentru că mi s-au înnodat atâtea lacrimi în barbă în faţa ta şi tu n-ai ştiut cum să le ştergi, nu pentru că mi-ai tăiat craca de sub picioare când mi-era lumea mai dragă. Ci tocmai pentru că m-ai lăsat să-mi creez lumea asta dragă, că nu te-ai sinchisit să-mi dai un picior în fund şi să-mi sugerezi subtil că trăiesc confuz. Că relaţia asta, fondată pe iluzii şi gesturi ambigue, n-am căcat-o de una singură. Mi-ai fost alături când am deviat de la traseu, când am început să cred că avem ceva, orice, m-ai ajutat să o iau pe arătură, m-ai ghidat până am ajuns hăt, departe, în câmp. Şi-n mijlocul câmpului, hocus pocus. Uite-l pe Mr. Big, nu mai e Mr. Big. Da' eu unde sunt? De fapt, ce căcat caut în lanu' ăsta de porumb? Şi de ce sunt singură? Şi ce pula mea s-a ales de "o să fiu alături de tine"?
S-a ales ce s-a ales şi de celelalte O-să-fiu-alături-de-tine, de la ceilalţi Mr. Bigşi. Se continuă inevitabil cu "... până când am să-mi scot masca umană, am să dezvălui un strat gros de căcat şi n-o să mai fiu alături de tine.". S-a dus pe pulă, laolaltă cu Şi-eu-te-iubesc-urile, claie peste grămadă cu Nu-te-mint-urile şi înghesuite lângă Am-nevoie-de-tine-urile. Se scaldă toate pe Apa Sâmbetei şi aşteaptă să mai vina vreun Mr. Big, să le iau de acolo, să le clătesc, să le usuc şi să le iau de noi.
Degeaba mimăm noi orgazmuri. Voi mimaţi relaţii întregi. Degeaba suntem curve, uneori şi proaste, degeaba suntem uneori, în baza acestei calităţi feminine, de cea mai joasă speţă umană. Voi sunteţi nişte căcaţi de la un cap la altul. Unii doar au praf de scorţişoară pe deasupra, dar la cea mai mică adiere de vânt, hop căcatul chel şi curva proastă plângând. Am mai avut o lacrimă pentru tine, deşi credeam că am plâns-o pe ultima demult şi mi-e teamă că nu pot găsi determinarea de a-ţi spune Pleacă în pula mea odată, că îmi faci rău!. E, totuşi, confirmarea faptului că mai e un dram de uman în mine şi că nu sunt un căcat meschin şi fără suflet.
Mda, rog a-mi fi scuzată această ieşire de pizdă, doar că, vezi tu... asta sunt. "Tu nu mă dori, ci doar ai încetat să mă alini."