Într-unul din grupurile mele de prieteni s-a infiltrat, mai kamikaze aşa, un chinez. Printr-o lipeală, fireşte. Nu cu mine, natural. Eu prefer să nu plec la drum într-o relaţie cu certitudinea că un barbat are pula mică. Hai să fie o surpriză!
Acum, câteva chestii despre chinezi.
Bă, nu se spală. Bă da' deloc. Tocmai ce ziceam într-un post anterior. Măi fratemeleu, nu se spală, nu se rad la subraţ şi nu ies cu zilele din hainele din Dragon. Sublim. În mod paradoxal, nu candeşte pe lângă el. Sau poate nu respir eu corect. Cert e că până acum, adică de o saptămână şi ceva încoace, a stat 4 zile într-un tricou, pe care l-a purtat 2 nopţi succesive în club, o bluză lălâie cu evidente urme de jeg şi o cămaşă proaspătă aseară. Şi aceeaşi blugi în degrade, care aproape lucesc, de atâta amar de vreme. Blugi în care, în mod personal, am vărsat un pahar plin de bere, în timp ce băeatu' dormea nestingherit într-un fotoliu pe balcon, după ce băuse un deca de bere. Bineînţeles că n-a fost intenţionat, că doar am încercat în tot timpu' ăsta să fiu hospitală.
Bă, deci beau. Bă, da' beau, nu se-ncurcă. A dărâmat ăsta toate miturile despre ruşi, români sau tata. Când l-am cunoscut în club, era lemn. L-am luat la nişte prieteni într-o seară, i-a dovedit pe toţi la băut bere. Din douăzeci în douăzeci de minute, cu un rânjet până la urechi, de nu i se mai vedeau globii ochulari dân ochii lui oblici, zicea un "Bottom up" şi gâl-gâl. Primea un refill, p-ăsta îl bea încet, la următorul pahar iar vedeam licărul ăla alcoolic şi iar bottom up. Concursuri peste concursuri. A băut cel mai repede un pahar de juma' de litru, a fost singuru' care a putut sa facă nişte chestii cu deştele şi per total, s-a căcat pe noi la toate jocurile de beţie. Cred că dacă l-am fi învăţat cum se joacă Bolţ, şi la ăsta ne futea în cur. Azi noapte iar l-am luat să bem. În cămin, alţi oameni, altă băutură, altă oportunitate de a se afirma. Şi n-a dezamăgit. Bine, băuta de aseară a fost mai mult de distracţie meschină de genu' Hai să vedem cât duce. N-au băut decât doi inşi cu el şi ăştia în cantitate infimă, faţă de cât a dus omu', că a dus, tăticu', nu glumă. A băut aproape un litru de ţuică. Bă, ŢUICĂ. Şi încă mai putea să facă chestiile alea cu deştele. Şi să scrie în chineză. Bine, şi io aş fi scris în chineză după un litru de ţuică, deci nu se pune.
Bă, dexterioşi galbenii, bă. Făcuţi din gumilastic. Văzusem io pă iutub, că făceau toţi ca roboţii, da' n-aş fi crezut. Fiecare falangă de-ale lui are voinţă proprie. Dacă ar face cu falusu' ce face cu degetele, ar compensa faptul că are pula mică. Măcar că te-ar distra să o scălâbăie în tine. Plus că a confecţionat o creatură de vreo 2 cm, pe care dacă o trăgeai de coadă, dădea din aripi. Plus un trick cu două elastice pe care ne-a promis că ni-l dezvăluie contra 1 RON. Moment în care ţărăneii mei i-au făcut nota pentru ţuică.
În rest, di treabî. Copilărie năcăjită, a venit criza tocmai când a terminat facultatea, drept pentru care s-a hotărât să facă masteru', iar guvernul l-a trimis cu bursă la Românica. Într-un an n-a învăţat decât Ce faci? Bine. în română, iar eu am descoperit ce sentiment fain e să îi spui cuiva zâmbind Du-te-n pula mea şi să primeşti înapoi cel mai candid surâs. Mare dovadă de tâmpenie să nu-nveţi înjurăturile locale când eşti într-un loc străinez. Eşti vulnerabil. În fine, până acum nu şi-a furat-o Brusli de la nimeni, cel puţin în locurile în care l-am văzut eu manifestându-se. E prea paşnic. Cum poate să te instige să-i dai una în gură unu' care bea atât şi dup-aia face trick-uri cu degetele? Asta te face să-l idolatrizezi.
Oricum pierde teritoriu grav la capitolu' dimensiunea pulii, astfel încât toţi românaşii mei s-au simţit mai bărbaţi. Până şi ăia cu pula mică, pun pariu. Şi oricum n-arată de cei douăşcinci de ani pe care îi podesă, ci de optişpe, de parcă aştepţi din moment în moment să scoată pokemonu' din buzunar şi să-l arunce înspre cer într-o semi fandare, urlând Pi-ka-chuuu!.
În fine, nu vreau să generalizez, io sper că din ăia un miliard patru sute de milioane, câţi sunt, ai dracu', măcar vreo doi-trei se spală şi nu-s alcoolici. Că-n rest, Michael Jackson.

Poveste. Eram odată, demult, că de n-aş fi fost acolo nu se povestea, ce câcat. Eu şi frate-miu în cadă. Hooo, mă, că n-aveam decât vreo 4-5 ani. Abia de la 10 încolo am început să ne şi futem. Long story short, a trântit ăsta un câcat, râzând şi mândru nevoie mare. Adică nevoia mare care s-a ridicat l-a suprafaţa de zici că era Monstru' din Lochness. Bine că mama nu găteşte şi mâncam şi atunci la fel de nesănătos cum mâncăm şi-acum. Că, nah, probabil că ai încercat să mănânci Mecdonaldz o săptămână şi ai remarcat că e un remediu teribil de minunat pentru stropi. Chiar dacă dup-aia te caci bloc de ciment şi te ţii de pereţi, urlând in chinurile facerii. În fine, cam asta a fost povestea. Am zburat urlând din cadă "Mamaaaaa! ... Mişuuuuu ... a făcut ... caaaaaaaaah-caaaaaaaah!!". Mama nu s-a alarmat iniţial, adică, nah, s-o câcat fişiorî-su, o fi crezut că eu zbier de ofticată, m-a mai lăsat vreo 5 minute în curu' gol într-un colţ de budă. Aveam deja spasme când a venit ea. Da' las' că şi-a primit şi ăla pedeapsa. Nu l-a pus sa-l mănânce, deşi zic eu că ar fi fost o lecţie mult mai puternică decât cea pe care i-a dat-o. Da' asta o făcuse deja frate-miu, mai demult, fără să i se impună, aşa că a fost obligat să-l ia în palmă şi să-l arunce în veceu. Sublim a fost, Doamne, mi se face pielea de găină când îmi aduc aminte cum se hlizea el, ducând pluta în mâinile lui micuţe, uşor cu coada între picioare. Aş fi vrut să se dezintegreze, să caute bucăţile prin apă, nasol mai e când tre' să pescuieşti ceva din cadă. Cu atât mai mult cu cât e vorba de câcat. But then again, la cum găteşte mama...
Booon, am încercat să empatizez aici cu cei care pun duhoarea proprie pe seama unor traume. E lesne de înţeles că nu prea mi-a mai venit o vreme sa fac baie în cadă. Cel puţin nu cu frate-miu. Nici cu tata, da' cu el am alte traume. Şi totuşi, iată-mă, MĂ SPĂL. M-am spălat ieri pe cap destul de straşnic, cu înmuiat, şamponat zdravăn, balsam şi azi, surpriză, pute. Zici că scalpul meu transpiră ulei. Zici că m-am dat cu gel de zecemii. Zici că am borât şi n-a avut cine să mă ţină de frunte şi mi-am băgat bretonul în veceu. Bine, n-are bucăţi semidigerate de mâncare printre şuviţe, da' în rest aşa arată, jur. Şi nu e nevoie să-mi spună nimeni. Nu e nevoie să dau din aripi putenic, să se ridice damfu', să-l simt şi abia atunci să-mi pun problema dacă m-am spălat sau nu în ultimele 3 zile.
Bottom line, nu-mi place să mă spăl, nu mai mult decât mâncatu', fututu' şi restul chestiilor oarecum umane. Da' o fac, fi'n'că tre'. Şi dacă tre', tre'.
Spălaţi-vă, că muşc din voi, măi căcaţilor!

Da, un update o dată la 6 luni mi se pare decent. Mai ales în îngrămădeala asta de ţărani ostoiţi, Facebook, Hiv, Twitter. Şi-au tras până şi MySpace. My se fute mă-ta măăă?
Mai ales că n-am nimic de zis. Ba, scuzaţi, aş avea.
De unde pula mea vine toată căldura asta?! S-au panicat toţi oligofrenii cu gripa porcină, au capturat toţi porcii, domestici sau nu, cârnaţi sau caltaboş, i-au strâns în Piaţa Universităţii şi le-au dat foc pentru a stârpi virusul? Da, asta explică temperatura. Şi e şi plauzibil, la cât de imbecili sunt. În loc să-i catapulteze în spaţiu, să facă acolo un mare boom, un nou Big Bang, gang bang, să plouă cu frânturi delicate de şorici şi grăsime încinsă. Idioţii ar fi stat să privească minunea, iar 5 minute mai târziu s-ar fi zvârcolit prin ţărână cu arsuri de gradul 4 jumate. Am mai fi stârpit un virus aşa. Unul mai persistent. Doi dintr-o lovitură. Şi noi, croitoraşii cei viteji, am râde de după perdelele noastre în dungi colorate, futu-vă-n gură cu termopanele şi jaluzelele voastre verticale de ţărani ce şi-au depăşit vag condiţia şi merg pe principiul TRE' SĂ SE VADĂ, FRATEMELEU!
Dar mirosul? Misterios, nu miroase a porc pârlit. Miroase a stână, a cioban, a brânzâ cu mucegai nobil alterată pe plaiuri mioritice, a peşti cu burţile-n sus pe Dâmboviţa, A SUBSUOARE SOIOASE ŞI ÎNGĂLATE. Spălaţi-vă, băga-mi-aş. E neplăcut, într-adevăr, dar e igienic. Şi nu mai miroşi a hoit. Nu tentează măcar puţin?
În fine. Mi-am mai adus aminte de o chestie. Sugestii date de figuri oficiale pentru a evita contaminarea.
Evitaţi aglomeraţia. În vârf de munte, da, o fi uşor. Ia încercaţi voi să faceţi asta în Bucureşti. Mă anunţaţi când reuşiţi, iau un porc in braţe şi mă frec languros cu el de voi. Sfat inutil şi de căcat. Nu-i loc în Bucureşti în care să nu fie cel puţin treijde adeneuri grămadă. Nici măcar nu pun problema spaţiilor cu adevărat tranzitate, cum ar fi metroul, că astea colcăie de viruşi. De la reminiscenţe ale gripei aviare la gonoree.
Şi să nu cumva să atingeţi obiecte pe care au pus toţi ţăranii copitele! SĂ NU CUMVA! De fiecare dată când deschideţi vreo uşă, portieră, cutie craniană, trageţi uşor mâneca până acoperă amprentele şi purcedeţi. Şi ce dacă e cald şi toată lumea poartă mâneci scurte?! Vrei să supravieţuieşti, îţi iei flănică, băiatu'! Şi vezi dup-aia să nu-ţi sufli mucii pe mânecă, că se duse pe pulă efortul de a-ţi proteja mânuşiţele dacă eşti ţăran şi tăvăleşti virusul în toată mucoasa nazală. Foloseşte pentru asta manşetele de la pantaloni. Booon, ideea e că nici de obiecte răsatinse nu te poţi feri. Nici astea nu-s prea multe în Bucureşti. În afară, poate, de pizda mea. Acum, depinde de concepţia autorităţilor asupra unui "număr mare". Oricum nu m-am futut de dinainte de epidemie. Problema e că am facut-o cu porci. Oare...? O, NU!