Ei, luând în calcul ultimele evenimente care s-au petrecut în viaţa mea goală, tristă şi urâtă, se pare că paharul norocului meu nu numai că a fost întotdeauna pe jumate gol (în ciuda străduinţelor mele de a-mi impune oarecare convingeri optimiste), ba Fortuna i-a făcut şi ditamai gaura în cur, prin care s-a scurs sistematic tot conţinutul. Astfel încât paharul meu acum nu e nici jumate plin, nici macăr jumate gol, e gol pur şi simplu. E porno de gol.
Later edit: Mdam, probabil că eram nefutută când am scris asta, sau cu un puternic sindrom premenstrual. La ora actuală, aproape la un an cu maşina timpului de la postarea asta, sunt iarăşi într-o etapă d-asta de Viaţa mea e goală, tristă şi urâtă. Doar că acum ştiu că câcaţii din viaţă, la fel ca bărbaţii, vin şi pleacă. Şi c-o să fie bine. Somehow. Aşa că până mă pun pe picioare, în loc să las viaţa să mă fută, am să-mi bag eu pula-n ea.

Sau "Oh, nu vom muri". Nu ştiu ce m-ar bucura mai mult. Aş vrea măcar să mor dupa ce aflu rezultate examenului de admitere, aş vrea să mai apuc să mi se facă măcar un sex oral, aş vrea să nu mi se propună sa fac sex oral "Hai, fă, mă laşi să mor cu coaiele umflate?". Aş vrea să apuc să mai mănânc un McPuişor şi să mă piş pe colacul de la Mec, aş vrea să îi zic maică-mii că din cauza ei am retard afectiv, aş vrea să mă bălăcesc în mare, aş vrea să merg cu ultimul metrou de noapte, gol, care să nu duhnească a cioban decât de la mine, aş vrea să adorm în braţele cuiva şi să nu ne mai trezim. Aş vrea să am 7235 de vizitatori de blog care să-mi spuna că sunt genială şi că şi-ar fi dorit foarte mult să apuce înainte să moară să-mi facă câte un sex oral de căciulă. Deci aş vrea să apuc să mi se facă aproximativ 7253 de blow-job-uri (ca sa evit se folosesc pluralul problematic sexe sau sexuri). 7253 de orgazmuri. În fine, hai să nu fiu egoistă, deşi ăsta e un alt lucru pe care aş vrea să-l fac înainte să mor (deci, pentru că nu-l voi face, aştept multele mele sexoase orale).
Aşadar, iată şi dorinţele altora:
1. Dana: Dana e blondă şi crede că ar avea timp să ajungă pe Champs Elysees. Ceva realizabil, Dana. Un menaje a troi. Bun. Se pare că femeile se gândesc la sex chiar dacă ştiu că vor muri mâine (A, da, aş vrea tare mult ca pana mor s-o întâlnesc p-aia care ar vrea să spună câteva rugăciuni şi să se culce).
2. Oana: Oana e brunetă, dar vrea în Dubai. Ceva realizabil, Oana. Vrea un copil. Până MÂINE?! Un tatuaj, bungee-jumping şi s-o vadă pe maică-sa. Cum, FĂRĂ SEX?!
3. Sevăn: şi-ar suna toate fostele prietene şi le-ar spune că sunt proaste şi că şi-a bătut joc de ele. Constat cu bucurie că bărbaţii nu sunt misogini măcar în faţa iminentei morţi. Altceva? După care s-ar îmbăta. Şi înainte de asta, ar lua-o in braţe pe maica-sa. (Bine că faţă de mă-ta nu eşti misogin, de parcă n-ar fi şi ea curvă). Fără sex? "Da". SFINTE SISOE, chiar e sfârşitul lumii!
4. Cici: s-ar imbăta. Cu sex cu tot. Iupiii, să ne futezăm aşadar!
5. Lele: ar pleca aiurea, cu maşina sau per pedes. Fără sex? "Fără nimic, mă". PĂI CHIAR CĂ FĂRĂ NIMIC.
6. Canal: "Nu ştiu". "Mă, eşti dement, mori mâine!". "Aia e". Nu mai întreb de sex.
7. Fenix Magnificus (prin telefon. Este fanul meu.): Aş veni, te-aş săruta şi strânge în braţe. Fără sex? "Fără". Oral măcar?! :-s
8. Mantzy: "O labă. But yet again, asta aş face şi dacă n-ar fi".
9. Tudor: "Aş vrea să petrec nişte timp cu tine". Nu, că asta intră şi-n timpul meu. Deci e realizabil doar dacă prin timp petrecut împreună înţelegi plăcere orală.
10. Staicu: "Aş viola-o pe Anna Lesko. Asta dacă nu e ocupată". Da, te pomeneşti că o fi cineva care şi-ar dori să o vadă în concert înainte să moară. Poate doar cu alţii care vor de asemenea să o violeze. "Şi mi-aş lua o supradoză". Ce fa' tu mă băiatule, mă, încerci să păcăleşti divinitatea?
11. Sergiu: "M-aş arunca acum". Fiind cel căruia i-a fost dedicat postul "Why breaking up isn't fun", mi se pare o idee bună.
Iată principiile, valorile şi standardele prietenilor mei. Femeile se vor fute până mâine (aparent, cam singure), iar bărbatii se vor îmbata între ei. Neam de poponari.
Atât momentan. Vorbim mâine (?).

Acum vreo două seri, am intrat cu Dana, ghici unde. Nu într-o farmacie, după pastila de a doua zi. Nu într-un sex shop, după dildo-uri gigantice. Nici într-un magazin de şurubelniţe, după şurubelniţe. Păi, atunci eram într-o alimentară să-şi ia sus-numita gumă. În profunda-i inteligenţă platinată, îi cere vânzătoarei: "Aveţi gumă Orbit pentru copii roz?". N-aveau. Ideea e că mi-aş fi dorit al dracului de mult să mă întorc şi să o întreb pe vaca aia antipatică DA' PENTRU COPII VERZI AVEŢI ORBIT?! DAR DACĂ SUNT CĂCĂNII?!

Problema numaru' 2 cu care m-am confruntat zilele astea are tot legătură cu copiii. Nu ăia roz, nici turquoise, nici ciclamen, ci ăia de culoarea pielii, pulifricii ordinari. Ieri mă dădeam cu trenul înspre capitală. În faţă, doo studente. În stânga, un plod şi cu mă-sa. Una din studente scoate o pungă de pufuleţi (nu mă aşteptam să scoată vreo ciocolată sau icre de Manciuria) şi îi oferă micului diavol rânjindu-se ca proasta. Ai să ghiceşti că mie nu mi-a dat. Now, I really don't get it. Puteam să fac şi eu un efort să-mi las balele să curga nestingherite, dacă asta m-ar fi făcut mai simpatică. Că altceva nu văd atractiv la ei. What the fuck is it about kids?! Progenitura mânca, arăta ca o pungă de mălai şi idioatele se râdeau în continuare. Bineînţeles că într-un final ipocrita din mine a ieşit urlând la suprafaţă şi a zâmbit la puşti. Care mi-a zâmbit înapoi, plin de mămăligă, fi-i-ar faţa a dracu'. Bun, ideea e că între timp, unu' i-a oferit alune, unu' biscuiţi, iar eu îmi doream să-i ofer o mare muie. Problema era că muie n-aveam la mine, ci doar o sticlă de suc. Timp de o oră jumate m-am simţit prost, în ciuda acutei mele lipse de bun-simţ, că nu puteam să-i dau nimic. Da, ştiu că aveam suc, tocmai căcatul ăsta îl mâncam, dar nu puteam să-i dau, că n-aveam în ce, că doar alea nu-i mestecau pufuleţii înainte. M-am gândit la un moment dat să-i pun un dop de suc, da' dacă nu s-ar fi săturat şi l-ar fi cerut şi pe al doilea? Am certitudinea ca i-aş fi trântit sticla în cap dacă emitea asemenea pretenţii, plus că nici mie nu-mi convenea la urma urmei să-şi lase scuipaţii lui dulci de copil pe sucu' meu, cum n-aş vrea de altfel să beau scuipaţii nimănui, nici mucii, sudoarea sau alte fluide (sau solide) corporale. Ei, şi poate că am exagerat, poate că aş fi putut să-i dau, dar poate, de asemenea, că n-am vrut. Mama din mine a căutat să-l protejeze, pentru că era totuşi un copil, şi tare n-aş fi vrut să ştie de la vârsta asta ce gust au cofeina, tutunul, alcoolul şi sexul oral din sticla mea de Mountain Dew. Da, bă, ce simţ matern am în mine, băga-mi-aş.

Astea ar fi fost singurele mele probleme pentru zilele astea. DAR. În timp ce scriam, pe Antena1 începe oligofrena să vorbeasca despre viitorii jurnalişti, pe un ton aşa, gen, persiflant, lol. Cum că ce şansa le oferă ei tinerilor. 'te-le-aş creşterea-n cur. Azi-dimineaţă, la facultate, aşteptam ca sclava (and I like that) să intru, să susţin căcatul ăla de probă şi să plec. Hop ţop căcănarii de reporteri. O vacă o intervieva pe o blondă. Blonda avea cea mai ingenuă si candidă privire, bâlbâindu-se galeş, că ce pula ei, o dă la tivi. "Păi... ie multă lume... avem iemoţii". Booon. Îi mai hărţuieşte pe vreo 2, când mă trezesc cu ia fix în muie. "Vorbim un pic?". (Ce abordare profi, fată! Vorbim cât vrea pasărea salariului tău pe care nu-l meriţi pentru că eşti o cretină. Da' fără becu' ăla roşu că mă inhibez şi ese urât, fă!). Hă-hă, zic, acu-i acu'. Nu, zic, mulţumesc. Scuze. Perfect. Pardon. "Ai emoţii?". Nu, fă, am comoţii. Mă rog, pare că a inţeles că nu sunt cea mai bună alegere în ceea ce priveşte un interviu. Însă bou' cu camera nu e de aceeaşi părere, drept pentru care işi beleşte obectivu' înspre mine, cu tot cu bec. Înjur printre gingii. Futu-te-n cap. Ei, da, iar în seara asta, printre toţi oligofrenii care se visează la ştiri, meteo şi sport, adicătelea făceau pamflet de noi ăştia mici că io-te ce proşti s-tem, cum ierau iele toate ânbrăcate şi adicătelea gen lol toante. Că noi toţi care ne aflam acolo dimineaţă vrem să facem jurnalism de televiziune. Adicătelea cam ce fel de sclav de jurnalist mai scrie. Andrei Manţog. =))
În fine, nu asta e ideea. Esenţial ie că din cele 15 minute ale mele de celebritate, căcănarii mi-au mâncat o secundă pe ştirile de la 23, god damn it!