5
De ce ie oraselul meu asa simpatic
Buzaul ieste un oras de 494982 de locuitori. Sugestiv ca 303630 sunt din mediu rural. Deci asa, din fire, Buzaul ieste de fapt un orasel de 191352 de locuitori. Cifra din care lunar mai dispar cativa. Vreo 2 la facultate, 10 la puscarie, 3-4 mor de batranete (sau plictiseala), si restu', pana la 100 (84-85, correct me if I'm wrong), dispar in mediul underground de canalizare.
Obiective turistice. Parcul Crang. Parcul Crang, desi renovat, continua sa fie raiul labagiilor. Singurul lucru diferit ieste ca acum, bietii de iei, au conditii igienice de a se masturba in vazul lumii. De prisos atunci noile felinare, intrucat ei, laolalta cu bulangiii, nu sunt jenati de lumina zilei, ba daca mi-e permis sa privesc din perspectiva lor, chiar se simt excitati, aproape somaţi de soarele zambitor sa-si soata putza si s-o vanture. Politia locala nu face nimic in privinta asta. (asta ar insemna ca iei sa dea amenzile si tot iei sa le si plateasca... get it? ;))
Neeext. Gara Buzau. Singurul lucru functionabil de aici ieste mersul cu năshelu'. Si cel mai probabil lucru ieste calcatul in cacat de boschetar. Sau controlor. Mai degraba de controlor, pentru ca excrementele de boschetar se gasesc doar in pasaj (sunt atat de civilizati incat se caca doar in casa), si nu sunt multi cei care se incumeta sa treaca pe acolo. Tot aici, in buda cu plata (60 de bani - un adevarat chilipir, nu te caca insa in nestire, hartia igienica ie limitata), poate fi gasita casieritza, infruptandu-se cu pofta din chiftele si piure (cel putin asta mi-a fost dat mie sa vad) cu un aspect dubios, apartinand campului vizual al cacatului pe care-l are in gestiune.
NEXT. Piata Mare. Ei, Piata Mare nu ie atat de mare pã cat ie de plina. Nu ie o piata aglomerata, ie o piata ticsita, ie o piata urata. La intrarea in piata, cum intri-n panica, pe dreapta, sunt niste bancute cu umbrelute unde se mananca mici si se bea bere. La doi metri de aceasta deosebita destinatie culinara, se afla un restaurant select. Unde se mananca mici si se bea bere. Pe la jumatatea pietei, unde se intersecteaza fructele si legumele, un om (sub nici o forma nu voi spune tigan, lumea va spune ca discriminez) negru rau de tot vinde bureti de vase, pixuri si ciorapi, toate 3 la 10000. Si intuiesc o oarece simpatie reciproca, desi ieu nu l-as fute, nu l-as trage de tzatze si nu i-as da limbi, cum se lauda iel ca mi-ar face mie.
Urmatoarea halta, Spitalul Judetean. Spitalul Judetean este locul preferat al sinucigasilor in devenire. Vis-a-vis se gaseste cel mai mare complex de pompe funebre, peisaj ce insufla optimism pacientilor aflati la reanimare, la terapie intensiva si neamurilor venite cu portocale si iaurt in vizita la bolnavi aflati pe patul de moarte. Apatia domneste in camerele bolnavilor de cancer si ale celor cu vedere catre "La Ivan". Si ca sa ii mai insenineze, de sarbatori, in vitrine, alaturi de cosciuge, lumanari si prosoape, au aparut beculete colorate si nelipsitul La multi ani!.
Acum cativa ani, in centru iera si singurul veceu cu cinematograf. Intre timp s-a inchis cinematografu' si a ramas din caminul nostru cultural o alta buda infecta.
Restul Buzaului ie o padure mare. Celalalt rai la labagiilor.
In curand, o sa-mi parasesc si eu satucul catre cacapitala. Unde o sa ma iemancipez, scarbita de titlul de provinciala, sau mai frecvent, "taranca venita la Bucuresti". Si, cu nashu' inspre Buzau, o data la nu-stiu-cate saptamani, o sa mi se para asa de linistitoare intoarcerea asta catre primitivitatea mea atat de draga, chiar si cu riscul unei amenzi cat metropola de mare.
Neeext. Gara Buzau. Singurul lucru functionabil de aici ieste mersul cu năshelu'. Si cel mai probabil lucru ieste calcatul in cacat de boschetar. Sau controlor. Mai degraba de controlor, pentru ca excrementele de boschetar se gasesc doar in pasaj (sunt atat de civilizati incat se caca doar in casa), si nu sunt multi cei care se incumeta sa treaca pe acolo. Tot aici, in buda cu plata (60 de bani - un adevarat chilipir, nu te caca insa in nestire, hartia igienica ie limitata), poate fi gasita casieritza, infruptandu-se cu pofta din chiftele si piure (cel putin asta mi-a fost dat mie sa vad) cu un aspect dubios, apartinand campului vizual al cacatului pe care-l are in gestiune.
NEXT. Piata Mare. Ei, Piata Mare nu ie atat de mare pã cat ie de plina. Nu ie o piata aglomerata, ie o piata ticsita, ie o piata urata. La intrarea in piata, cum intri-n panica, pe dreapta, sunt niste bancute cu umbrelute unde se mananca mici si se bea bere. La doi metri de aceasta deosebita destinatie culinara, se afla un restaurant select. Unde se mananca mici si se bea bere. Pe la jumatatea pietei, unde se intersecteaza fructele si legumele, un om (sub nici o forma nu voi spune tigan, lumea va spune ca discriminez) negru rau de tot vinde bureti de vase, pixuri si ciorapi, toate 3 la 10000. Si intuiesc o oarece simpatie reciproca, desi ieu nu l-as fute, nu l-as trage de tzatze si nu i-as da limbi, cum se lauda iel ca mi-ar face mie.
Urmatoarea halta, Spitalul Judetean. Spitalul Judetean este locul preferat al sinucigasilor in devenire. Vis-a-vis se gaseste cel mai mare complex de pompe funebre, peisaj ce insufla optimism pacientilor aflati la reanimare, la terapie intensiva si neamurilor venite cu portocale si iaurt in vizita la bolnavi aflati pe patul de moarte. Apatia domneste in camerele bolnavilor de cancer si ale celor cu vedere catre "La Ivan". Si ca sa ii mai insenineze, de sarbatori, in vitrine, alaturi de cosciuge, lumanari si prosoape, au aparut beculete colorate si nelipsitul La multi ani!.
Acum cativa ani, in centru iera si singurul veceu cu cinematograf. Intre timp s-a inchis cinematografu' si a ramas din caminul nostru cultural o alta buda infecta.
Restul Buzaului ie o padure mare. Celalalt rai la labagiilor.
In curand, o sa-mi parasesc si eu satucul catre cacapitala. Unde o sa ma iemancipez, scarbita de titlul de provinciala, sau mai frecvent, "taranca venita la Bucuresti". Si, cu nashu' inspre Buzau, o data la nu-stiu-cate saptamani, o sa mi se para asa de linistitoare intoarcerea asta catre primitivitatea mea atat de draga, chiar si cu riscul unei amenzi cat metropola de mare.
