Nu-mi place sa ma spal

Poveste. Eram odată, demult, că de n-aş fi fost acolo nu se povestea, ce câcat. Eu şi frate-miu în cadă. Hooo, mă, că n-aveam decât vreo 4-5 ani. Abia de la 10 încolo am început să ne şi futem. Long story short, a trântit ăsta un câcat, râzând şi mândru nevoie mare. Adică nevoia mare care s-a ridicat l-a suprafaţa de zici că era Monstru' din Lochness. Bine că mama nu găteşte şi mâncam şi atunci la fel de nesănătos cum mâncăm şi-acum. Că, nah, probabil că ai încercat să mănânci Mecdonaldz o săptămână şi ai remarcat că e un remediu teribil de minunat pentru stropi. Chiar dacă dup-aia te caci bloc de ciment şi te ţii de pereţi, urlând in chinurile facerii. În fine, cam asta a fost povestea. Am zburat urlând din cadă "Mamaaaaa! ... Mişuuuuu ... a făcut ... caaaaaaaaah-caaaaaaaah!!". Mama nu s-a alarmat iniţial, adică, nah, s-o câcat fişiorî-su, o fi crezut că eu zbier de ofticată, m-a mai lăsat vreo 5 minute în curu' gol într-un colţ de budă. Aveam deja spasme când a venit ea. Da' las' că şi-a primit şi ăla pedeapsa. Nu l-a pus sa-l mănânce, deşi zic eu că ar fi fost o lecţie mult mai puternică decât cea pe care i-a dat-o. Da' asta o făcuse deja frate-miu, mai demult, fără să i se impună, aşa că a fost obligat să-l ia în palmă şi să-l arunce în veceu. Sublim a fost, Doamne, mi se face pielea de găină când îmi aduc aminte cum se hlizea el, ducând pluta în mâinile lui micuţe, uşor cu coada între picioare. Aş fi vrut să se dezintegreze, să caute bucăţile prin apă, nasol mai e când tre' să pescuieşti ceva din cadă. Cu atât mai mult cu cât e vorba de câcat. But then again, la cum găteşte mama...
Booon, am încercat să empatizez aici cu cei care pun duhoarea proprie pe seama unor traume. E lesne de înţeles că nu prea mi-a mai venit o vreme sa fac baie în cadă. Cel puţin nu cu frate-miu. Nici cu tata, da' cu el am alte traume. Şi totuşi, iată-mă, MĂ SPĂL. M-am spălat ieri pe cap destul de straşnic, cu înmuiat, şamponat zdravăn, balsam şi azi, surpriză, pute. Zici că scalpul meu transpiră ulei. Zici că m-am dat cu gel de zecemii. Zici că am borât şi n-a avut cine să mă ţină de frunte şi mi-am băgat bretonul în veceu. Bine, n-are bucăţi semidigerate de mâncare printre şuviţe, da' în rest aşa arată, jur. Şi nu e nevoie să-mi spună nimeni. Nu e nevoie să dau din aripi putenic, să se ridice damfu', să-l simt şi abia atunci să-mi pun problema dacă m-am spălat sau nu în ultimele 3 zile.
Bottom line, nu-mi place să mă spăl, nu mai mult decât mâncatu', fututu' şi restul chestiilor oarecum umane. Da' o fac, fi'n'că tre'. Şi dacă tre', tre'.
Spălaţi-vă, că muşc din voi, măi căcaţilor!